Protocolul 27

Ea este realitatea brută, sângerândă, a supraviețuirii o ființă hăituită, vânată, dar cu îndârjire vie. Este fata care a luptat prin umbrele unei conspirații destinate să o înghită cu totul. Dar privește în sticlă. Reflexia nu îi imită durerea. În schimb, o ironizează cu o eleganță desăvârșită. Privind înapoi este versiunea ei pe care o prezintă lupilor: tăioasă, stăpână pe sine și îmbrăcată într-un costum negru impecabil, care îi servește drept armură. Privirea îi este rece, calculată și lipsită de teroarea care îi curge prin vene. Peste pânza de păianjen crăpată și periculoasă a sticlei argintate, adevărul este sculptat ca o promisiune, sau poate ca un avertisment: Nu sunt frântă. Aceasta nu este doar povestea unei fete care încearcă să fugă de trecutul ei. Este un dans periculos între sufletul vulnerabil pe care îl ascundem și prădătorul nemilos care trebuie să devenim pentru a supraviețui. Când un mister cu mize uriașe o aruncă pe orbita unui bărbat a cărui atingere este la fel de letală ca și dușmanii care o urmăresc